In Mandalay am impartit un taxi pentru un tur in imprejurimi cu un chinez si cu prietena lui.
Chinezul asta avea o teorie cum ca gustul mincarurilor cu care te obisnuiesti pina la 10 ani te va urmari toata viata, si ca dorul de mincarea de-acasa este parte componenta a dorului de casa.
Acum, n-as vrea sa fiu acuzat de lipsa de patriotism, da' dorul de casa parca nu prea ma-ncearca (mda, tocmai am citit ca a cazut guvernul Boc, groaznic! si am si furat-o urit de la sirbi). In schimb, tare as minca o ciorba :-). Si daca dorul de ciorba mi-l mai ostoiesc cu un tom yam, ce ma fac cu dorul de bife de chorizo con chimichurri y vino tinto?
Cum? Bat cimpii? Sa ma relaxez? Masaj thailandez... ooooh... daaaaa... mmmmm... :-P
Acum sint la mare. Uite, niste poze de la Railay, Phi Phi si Phuket. Spor!
Ca sa nu va stric de tot cheful de munca, sa marturisesc ca nu e chiar genul meu de turism. Si nici oamenii, turisti si localnici, parca nu sint chiar la fel...
miercuri, 14 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
...auzi 'colo, cica "sa va stric cheful de munca"
RăspundețiȘtergerepoi daca ai stii cite click-uri am dat zilele astea pe blog sa mai vad o asiatica te imbogateai daca ai fi avut o reclama in pagina...