Pentru Myanmar asteptarile mele erau foarte mari. Si lucrurile au pornit bine.
Cei de la hotelul la care facusem rezervarea ma asteptau in aeroport imbracati cu longyi, apoi am vazut ca in Myanmar majoritatea barbatilor purtau longyi. Doamnele erau vopsite pe obraji cu thanaka. Pe strazi, masini pe linga care Skoditza mea ar fi masina de fitze.
La hotel am ajuns pe la ora 10 (dimineata), si am fost invitat la micul dejun (inclus). N-am prea inteles eu pentru ca, dupa calculele mele, micul dejun (inclus) ar fi trebuit sa fie de-abia a doua zi. In Viena, cind am ajuns la hotel inainte de amiaza, mi s-a explicat, de sus, ca check-in-ul e doar dupa ora 12. Ce mi-o fi venit cu exemplul asta cu Viena?
Apoi am vrut sa schimb niste bani la hotel (in Myanmar banii se schimba numai la negru), dar cei de la hotel m-au sfatuit sa schimb in piata, unde voi putea obtine un curs mai bun.
A doua zi, pentru ca trenul meu pleca la ora 6, cei de la hotel s-au trezit cu noaptea-n cap, sa-mi faca mie mic dejun (inclus), la ora 5. Chiar asa, ce mi-o fi venit cu exemplul cu Viena?
Apoi entuziasmul a-nceput sa se mai domoleasca. Poate si oboseala acumulata in 2 luni de foiala pe caldura de ici-colo, poate si infrastructura de loc confortabila din Myanmar, poate si ca pentru ca pozele pe care le vazusem eu erau cam prea idilice...
Yangon. Capitala. De departe, cel mai interesant obiectiv este Shwedagon Pagoda. In rest, alte citeva pagode, plus ca iei pulsul Myanmar-ului.
Mandalay. Fosta capitala imperiala.
Am ales sa calatoresc de la Yangon la Mandalay cu trenul... La ghid spune 12-14 ore. Au fost 17 ore pe o cale ferata atit de denivelata incit ma mir ca n-a sarit vagonul de pe sine. 17 ore de dat in calusei.
Mandalay-ul e in meniul turistic pentru multimea sa de pagode, temple si Buddha, imprastiate prin oras si imprejurimi (am spus, fosta capitala imperiala). Problema e ca, dupa 2 luni de pagode, temple si Buddha, interesul turistului se mai atenueaza...
De la Mandalay la Bagan am calatorit cu vaporasul. Speram la ceva similar cu croaziera de la Siem Reap la Battambang, dar a fost doar confortabil, scump si plictisitor.
Bagan-ul este rivalul Angkor-ului cambodgian. Pe o suprafata de 42 km2 sint inghesuite o multime de temple, mai putin elaborate decit cele de la Angkor, dar aproape unul linga celalalt. Privite de pe terasa superioara a vreunuia din temple, arata cu adevarat spectaculos.
Kalaw. Aici sintem deja la munte.
De la Bagan la Kalaw am mers cu autobuzul. Ca n-am avut loc pentru picioare, nici o surpriza. Da' n-am avut loc nici pentru umeri. Noroc ca drumul n-a fost lung. Am plecat la 4 dimineata (sau noaptea? cum e corect?) si am ajuns pe la 2 la prinz.
In Kalaw, ghida mi-a fost Toe-Toe intr-o excursie de o zi prin satele din jur. Cind am intrebat-o cum pot stiu ca pretul cerut de ea este cel corect, mi-a raspuns ca trebuie s-o cred, pentru ca ea nu minte, pentru ca ea e o Burma. Interesant, nu?
Poteca oscila pe la 1300m altitudine, iar in pomii din jur cresteau banane, mandarine si portocale. Iar pe versantii din jur se cultiva orez. E interesant sa vezi cum traiesc unii oameni in anul 2009. Incepi sa vezi lucrurile cu alti ochi.
Inle Lake. La 2 ore de mers cu autobuzul de la Kalaw, Inle Lake e probabil cel mai faimos peisaj din Myanmar. Nu e un lac de munte precum Bucura sau Bilea, ci ditmai lacul, cu sate plutind ici-colo, si cu pescari care vislesc tinind (era sa spun minuind) visla cu piciorul, in timp ce cu miinile tin plasa de pescuit. Am avut si norocul sa prind un important festival.
De la Inle Lake m-am intors la Yangon cu avionul, asa, ca sa degust toate mijloacele de transport locale. A fost un ATR d-ala cu elice, da' a fost ok.
Asa ca, la sfirsit, cind a fost sa trag linie, pot spune ca ceea ce a ramas deosebit dupa tura din Myanmar a fost cunoasterea localnicilor, vorba lu' Lonely Planet, "the sweetest people on earth".
In avionul de intoarcere, cind deja se vedeau zgirie-norii Bangkok-ului sub noi, polonezul de linga mine ii spune prietenului sau, in poloneza, dar atit de clar ca n-a fost nevoie de traducere: "Civilizatie! Taxi direct la Burger King!".
Asa ca, la sfirsit, cind a fost sa trag linie, pot spune ca ceea ce a ramas deosebit dupa tura din Myanmar a fost cunoasterea localnicilor, vorba lu' Lonely Planet, "the sweetest people on earth".
In avionul de intoarcere, cind deja se vedeau zgirie-norii Bangkok-ului sub noi, polonezul de linga mine ii spune prietenului sau, in poloneza, dar atit de clar ca n-a fost nevoie de traducere: "Civilizatie! Taxi direct la Burger King!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu