Vietnam. The People

Lonely Planet spune ca o calatorie cu autobuzul public in Vietnam este ocazia pentru turist de a-si "rubbing shoulders with The People". Ok, uite cum stau lucrurile.

De la Phonsavan (Laos) la Vinh (Vietnam) am avut parte de un autobuz vietnamez. De cum am urcat mi-a devenit clar ca vremea autobuzelor confortabile din Thailanda sau chiar Laos s-a dus. In Vietnam probabil ca nimeni nu si-a imaginat ca exista si nefericiti care pot avea 1.80m, iar autobuzele au fost dimensionate in consecinta. Mi-am gasit cu greu o pozitie cit de cit confortabila, si am pornit. Muzica vietnameza, usoara sau patriotica (banuiesc, in refren se spunea ceva de Ho Chi Minh). Pe cind incepusem sa ma obisnuiesc, are loc o discutie scurta intre ajutorul de sofer si calatori, se opreste aerul conditionat, se deschid geamurile (ca sa intre cele 35+ grade de afara, impreuna cu umezeala asociata), si lumea ("The People") se pune pe fumat. Noi, cei 6 turisti (un englez, doi amerciani, un cuplu de francezi si subsemnatul) eram in minoritate. Drumul a durat 11 ore. Si 11 ore ne-am "rubbing the shoulders with The People".

In Vinh, in timp ce cautam un bancomat, am fost interceptati de un cetatean care ne-a explicat ca are un microbuz care tocmai pleaca spre Hanoi, cu aer conditionat, ca vom ajunge pina-n 12 noaptea, si ca ne va duce pina-n Old Quarter. Ei, n-a plecat chiar imediat, ci dupa aproape o ora, dupe ce cetateanul a indesat in autobuz cit de multi calatori a putut. Dupa care, da, aerul conditionat a fost inchis, geamurile deschise, si lumea s-a pus pe fumat. Inca o portie de "rubbing shoulders with The People", de care ma puteam lipsi. Am ajuns nu la 12, ci dupa 1 jumate noaptea, si am fost debarcati la o autogara la vreo 7km de Old Quarter. Evident ca protestele nosatre n-au avut nici un efect. Victima colaterala a fost soferul de taxi, care incercase si el, saracul, sa faca un ban cinstit, si fiind 1 jumate noaptea a vrut sa negocieze pretul in loc sa porneasca aparatul de taxat. A fost facut rapid sa priceapa ca aparatul de taxat va fi pornit, si ca nu cumva sa se abata de la drumul cel mai scurt.

Hanoi.
Imaginati-va multe motociclete. Acum faceti un efort si imaginati-va mult mai multe motociclete. Ridicati la patrat. Ok. Asta este. Hanoi.

Vrei sa traversezi strada, si puhoiul de motociclete nu-ti da nicio sansa? Nicio problema. Ochesti un punct de pe partea opusa, si incepi sa traversezi cu pas constant, uitindu-te catre motocicletele care vin spre tine. Marea de motociclete se desface, se rasfira in jurul tau, te ocoleste, iar tu, surpriza, chiar ajungi pe partea cealalalta. Functioneaza. Trebuie sa verfic daca asigurarea mea cuprinde, la sporturi extreme, si traversarea strazii in Hanoi.

Sapa.
Asta e o statiune in nordul Vietnamului, in zona cu terasele alea sapate in versantii muntilor, de le vezi prin poze. Si asta era la capitolul damblale.
Prima zi a fost o tura de trekkareala pentru vizitarea unor sate ale triburilor locale. Ghida ne-a fost o localnica, jumate din inaltimea mea, care vorbea o engleza perfecta.

A doua zi am vizitat tirgul de duminica din Bac Ha, cu localnice imbracate in costume traditionale, nu pentru turisti, ca in Thailanda, ci pentru ca asa se imbraca lumea pentru tirgul de duminica.

Tura de la Sapa intra la capitolul reusite. Miine plec intr-un tur la Halong Bay, apoi o iau spre sud.

Vezi următorul post: Vietnam de la nord la sud

Laos. Relaxare

Sabaidi!

Thailanda e puterea economica a regiunii. Autostrazi si sosele adevarate, pe sosele masini adevarate, si, in general, senzatia unui nivel de trai cel putin decent.
Iei barcuta, treci Mekong-ul, si tot dinamismul thailandez dispare. Laosul este cu ani buni in urma, si te intimpina cu o placuta si reconfortanta atmosfera de relaxare. Poate si d-asta mi-e asa de lene sa scriu :-)
Plus ca aici masinile circula pe partea care trebuie a drumului, nu ca in Thailanda...

Tura mea prin Laos s-a rezumat la partea nordica, muntoasa. Un peisaj framintat, cu o vegetatie abundenta, sosele care se chinuie cu greu sa-si faca loc prin peisaj, si autobuze care se chinuie si ele pe sosele. Ici-colo sate dintr-un alt timp, cu colibe acoperite cu paie, cocotate pe stilpi de lemn. Cea mai spectaculoasa zona de pina acum. Doar cutiile de Cola de pe tarabe si antenele de satelit din fata colibelor arata ca globalizarea nu e departe.

Luang Namtha. E baza de plecare pentru ture de trekking si pentru vizitarea triburilor locale. Mult mai autentic decit kitsch-ul din Thailanda. Am facut si eu o tura pe bicicleta a unor sate din jur, si m-a ucis caldura.

In autobuzul de Luang Prabang am intrat in vorba cu un cuplu de francezi, care-si incepusera calatoria cu citeva luni in urma in Asia Centrala, de unde trecusera in China, si apoi in Laos. Asia Centrala? Tadjikistan? Hmmmm :-)

Luang Prabang.

Este unul din principalele obiective turistice ale Laosului. Inclus in patrimoniul mondial pentru arhitectura coloniala franceza, e plin si el de temple, iar muntii care-l inconjoara si Mekong-ul il fac si mai spectaculos. Dar ceea ce ramine (ma repet cumva?) este senzatia de relaxare.

Phonsavan. Turistul vine aici ca sa viziteze borcanele de pe cimpuri (asa s-o fi traducind "plains of jars"?). Plus amintirile concrete ale razboiului: un tanc aici, pe cimp, o grenada acolo, la receptie. Sigur, pentru turist e ceva exotic, dar pentru Laos munitia neexplodata e o reala problema, o buna parte din teren fiind inca inutilizabil.

Eu am ajuns aici mai mult pentru ca se potrivea ca o escala in drumul meu spre Vietnam, dar n-a fost o idee rea, pentru ca, dupa mai mult de doua saptamini de caldura, aici am dat, in sfirsit, de racoare.

Laos - relaxare si oameni prietenosi. Miine plec in Vietnam.

Vezi următorul post: Vietnam. The People

Chiang Mai

Dupa Bangkok, in project-plan urma zona muntoasa din nordul Thailandei.
In drum am facut o escala la Sukhothai, pentru a vizita parcul istoric.



Chiang Mai.
Lonely Planet spune ca: good food, ancient temples and meditation.
Temple - da, la tot pasul.
Meditatie - nu, ca prea mult gindit strica, doar sint in vacanta...
Si mincare - incepe sa devina periculos...

De ziua mea.

Cami are dreptate, citeodata cele mai frumoase cadouri sint cele pe care ni le facem noi insine. Asa ca mi-am organizat, de ziua mea, o pisiceala cu niste pisoi adevarati. Pisoii stiu de ce :-)

Pentru orice eventualitate, biletul de intrare include si asigurare. La casa iti alegi dimensiunea pisoiului, pardon, a tigrului: mic, mijlociu, sau mare. Pentru ca, nu-i asa, "size does matter", mi-am ales 'mare'. Ulterior am vazut in niste custi si niste tigrii dimensiunea 'huge', da' probabil ca astia erau prea mult pentru turisti. Sau pentru asigurator.

M-a luat ingrijitorul, mi-a facut un scurt instructaj (tigrul nu se pisiceste pe cap, si nici pe labute - dac-ati sti ce labute au), dupa care am intrat in cusca. Erau doi tigrii care leneveau la umbra, dar mai era si un altul hiperactiv care se balacea intr-un bazin cu apa. Ingrijitorul mi-a indicat unde se ma asez, undeva inspre spatele tigrului, si ca pot sa-l mingii. Putea sa fie mai pufos. Apoi am trecut la cel de-al doilea tigru si, dupa un timp, a venit si cel de-al treilea la pisiceala, din proprie initiativa.

Nu stiu ce le fac... Or fi bine hraniti, or fi bine educati... Imi si inchipui seara sedinta de psihanaliza: "nu e bine sa mincati turisti, nu e bine sa mincati turisti".

Cert e ca mi-am facut damblaua - tare veche damblaua asta... Si multumiri tuturor celor care, intr-un fel sau altul, poate si doar in gind, mi-au facut urari de ziua mea... Eu m-am simtit bine :-)

Gituri lungi.

In Chiang Mai se organizeaza tot soiul de tururi in zona: safari pe elefanti, rafting, trekkareala, off-road cu jeep-ul. Sau se viziteaza triburi locale.

Pentru ca in seara in care urma sa caut un tur s-a lasat cu o rapaiala serioasa (doar e muson, nu?), optiunile s-au limitat la oferta pe care o avea guest-house-ul in care stateam. Am ales un tur in Golden triangle. Asta e o zona la granita dintre Thailanda, Laos si Myanmar, vestita in trecut pentru culturile si contrabanda cu opiu. Desi suna exotic, zona e acum un mare fisss.

Tot in turul asta am mai vizitat si niste triburi locale. Ei, asta a fost o experienta cel putin ciudata. Daca acum citiva ani, cind am vizitat populatia uros de pe insulele plutitoare de pe Titicaca, oamenii aia isi vedeau cumva de treaba, iar noi, turistii, ne foiam printre ei, acum parca am fost la o gradina zoologica cu oameni. Turistii veneau, se asezau linga femeile alea, si isi faceau poze asa cum mi-am facut eu poze cu tigrisorii. Ghidul ne-a explicat ca o parte din banii platiti de noi se duc la comunitatile respective, ca astfel isi pot permite acces la servicii de sanatate (nefiind cetateni Thai, ci din Myanmar), samd. Dar totusi... Pentru mine a fost o experienta trista. E adevarat, sint si agentii care isi fac reclama pentru vizitarea unor triburi in zone ne-turistice... Cum o fi asta, nu stiu...

Azi am fost la Oficiul de imigrari, sa-mi iau permis de re-entry. Da, chiar si functionarii Thai sint amabili si zimbitori. Miine plec spre Laos.

Pentru Robi. Corect, Schweppes nu merge cu copy-paste, incearca mai bine la supermarket. Sau hai la Chiang Mai. Stiu, nu mai ai zile de concediu, da' poate gaseste firma o solutie :-P

Vezi următorul post: Laos. Relaxare