vineri, 18 septembrie 2009

Vietnam. Vreme bună

Vreme buna e un fel de-a zice. E, totusi, sezonul ploios, deci mai trage din cind in cind cite o rapaiala, e cald, e umed, dar destul de des e soare.

Saigon. Pardon, Ho Chi Minh City...
In project-planul meu scrie "Saigon - chaos". Nu e asa. E un oras dinamic, dar nu dezorganizat. Motociclistii chiar respecta culorile semaforului. Transport in comun cu autobuze cu aer conditionat, si cu taxatoare imbracate in uniforma si cu fundita la git. Cartiere rezidentiale cu apartamente cu 300.000 USD sau vile cu 800.000 USD. Seara lectii de dans modern in parcuri. Ceva lozinci comuniste si, in rest, reclame capitaliste cit cuprinde.

Obiective turistice nu prea sint. Ceva pagode, mai ales in cartierul chinezesc. Spectacole de teatru de papusi pe apa (ceva specific vietnamez), palatul reunificarii (fostul palat prezidential al Vietnamului de Sud), si War Remnants Museum, care ar necesita o discutie aparte. Remarc doar sectiunea cu fotografii facute de 132 de fotografi de razboi, ucisi in timpul razboiului.

Placerea ramine insa privitul la forfota din jur. Gospodina care vine la piata cu motoreta, cumpara gaina (vie), ridica saua motoretei si o pune (gaina vie) in compartimentul de dedesubt, mai cumpara ceva zarzavat, pe care-l pune in acelasi compartiment, si pleaca acasa. Privelistea masinilor intr-o intersectie inundata de motociclete, miscindu-se precum elefantul in magazinul cu portelanuri. Si, in mijlocul drumului, cite un slap ici-colo, pierdut din goana motocicletei.

Apropo, cred ca am inceput sa inteleg ceva din regulile de circulatie.
Unu. The size really does matter. Adica: cel mai mare are prioritate. Motocicletele care vin pe un drum principal vor da prioritate unui autobuz care iese dintr-un drum secundar.
Doi. Motociclistul e obligat sa evite tot ce-i iese-n cale. Autobuzul de la punctul unu, o alta motocicleta care-i vine din fata pe sensul lui de mers, pentru ca are omu' o treaba acolo, sau un turist care casca gura la peisaj, de exemplu subsemnatul.
Acu', fara gluma, traficul se bazeaza foarte mult pe cooperare, si cred ca altfel nici nu s-ar putea.

Pentru Honorius. Nu, sopirlele alea nu erau la raionul de muraturi, ci intr-un magazin de leacuri traditionale. La tarabele pentru turisti se vind niste sticlute, mai mari sau mai mici, in care plutesc in zeama cobre si scorpioni. Pe eticheta scrie, intr-o engleza aproximativa, ca sint bune la reumatism (sa incerc?), lumbago, ejaculare precoce si altele. Au uitat tinerete fara batrinete si viata fara de moarte. Doreste cineva?

Delta Mekong-ului.
Nu seamana de nici un fel cu Delta noastra. E foarte populata, sint localitati peste tot, e impinzita de drumuri. E principala zona de productie agricola (a se citi orez) a Vietnamului. Am vizitat-o intr-o tura de doua zile, ba cu barca, ba cu barcuta, ba cu autobuzul.




Acum sint in Cambodgia, detalii in postul viitor. Ce sa mai zic de Vietnam... Dupa La Paz si Lhasa, am auzit "Dragostea din tei" si in Sapa.
Cafeaua e foarte buna in Vietnam. Pentru cine nu stie, Vietnamul e al doilea producator mondial de cafea, dupa Brazilia. Eu nu stiam.
Si da, Bernard are dreptate, vietnamezii sint o natie cu personalitate. De n-ar fuma in autobuze...

Un comentariu: