luni, 31 august 2009

Vietnam. The People

Lonely Planet spune ca o calatorie cu autobuzul public in Vietnam este ocazia pentru turist de a-si "rubbing shoulders with The People". Ok, uite cum stau lucrurile.

De la Phonsavan (Laos) la Vinh (Vietnam) am avut parte de un autobuz vietnamez. De cum am urcat mi-a devenit clar ca vremea autobuzelor confortabile din Thailanda sau chiar Laos s-a dus. In Vietnam probabil ca nimeni nu si-a imaginat ca exista si nefericiti care pot avea 1.80m, iar autobuzele au fost dimensionate in consecinta. Mi-am gasit cu greu o pozitie cit de cit confortabila, si am pornit. Muzica vietnameza, usoara sau patriotica (banuiesc, in refren se spunea ceva de Ho Chi Minh). Pe cind incepusem sa ma obisnuiesc, are loc o discutie scurta intre ajutorul de sofer si calatori, se opreste aerul conditionat, se deschid geamurile (ca sa intre cele 35+ grade de afara, impreuna cu umezeala asociata), si lumea ("The People") se pune pe fumat. Noi, cei 6 turisti (un englez, doi amerciani, un cuplu de francezi si subsemnatul) eram in minoritate. Drumul a durat 11 ore. Si 11 ore ne-am "rubbing the shoulders with The People".

In Vinh, in timp ce cautam un bancomat, am fost interceptati de un cetatean care ne-a explicat ca are un microbuz care tocmai pleaca spre Hanoi, cu aer conditionat, ca vom ajunge pina-n 12 noaptea, si ca ne va duce pina-n Old Quarter. Ei, n-a plecat chiar imediat, ci dupa aproape o ora, dupe ce cetateanul a indesat in autobuz cit de multi calatori a putut. Dupa care, da, aerul conditionat a fost inchis, geamurile deschise, si lumea s-a pus pe fumat. Inca o portie de "rubbing shoulders with The People", de care ma puteam lipsi. Am ajuns nu la 12, ci dupa 1 jumate noaptea, si am fost debarcati la o autogara la vreo 7km de Old Quarter. Evident ca protestele nosatre n-au avut nici un efect. Victima colaterala a fost soferul de taxi, care incercase si el, saracul, sa faca un ban cinstit, si fiind 1 jumate noaptea a vrut sa negocieze pretul in loc sa porneasca aparatul de taxat. A fost facut rapid sa priceapa ca aparatul de taxat va fi pornit, si ca nu cumva sa se abata de la drumul cel mai scurt.

Hanoi.
Imaginati-va multe motociclete. Acum faceti un efort si imaginati-va mult mai multe motociclete. Ridicati la patrat. Ok. Asta este. Hanoi.

Vrei sa traversezi strada, si puhoiul de motociclete nu-ti da nicio sansa? Nicio problema. Ochesti un punct de pe partea opusa, si incepi sa traversezi cu pas constant, uitindu-te catre motocicletele care vin spre tine. Marea de motociclete se desface, se rasfira in jurul tau, te ocoleste, iar tu, surpriza, chiar ajungi pe partea cealalalta. Functioneaza. Trebuie sa verfic daca asigurarea mea cuprinde, la sporturi extreme, si traversarea strazii in Hanoi.






Sapa.
Asta e o statiune in nordul Vietnamului, in zona cu terasele alea sapate in versantii muntilor, de le vezi prin poze. Si asta era la capitolul damblale.
Prima zi a fost o tura de trekkareala pentru vizitarea unor sate ale triburilor locale. Ghida ne-a fost o localnica, jumate din inaltimea mea, care vorbea o engleza perfecta.

A doua zi am vizitat tirgul de duminica din Bac Ha, cu localnice imbracate in costume traditionale, nu pentru turisti, ca in Thailanda, ci pentru ca asa se imbraca lumea pentru tirgul de duminica.


Tura de la Sapa intra la capitolul reusite. Miine plec intr-un tur la Halong Bay, apoi o iau spre sud.

Un comentariu:

  1. sincer te invidiez! pentru averea ta! nu stiu daca ai fost invatat de cineva sau ai gasit singur calea...
    calatorie placuta-n continuare!

    irina(prietena camelie s.)

    RăspundețiȘtergere