miercuri, 26 august 2009

Laos. Relaxare

Sabaidi!

Thailanda e puterea economica a regiunii. Autostrazi si sosele adevarate, pe sosele masini adevarate, si, in general, senzatia unui nivel de trai cel putin decent.
Iei barcuta, treci Mekong-ul, si tot dinamismul thailandez dispare. Laosul este cu ani buni in urma, si te intimpina cu o placuta si reconfortanta atmosfera de relaxare. Poate si d-asta mi-e asa de lene sa scriu :-)
Plus ca aici masinile circula pe partea care trebuie a drumului, nu ca in Thailanda...

Tura mea prin Laos s-a rezumat la partea nordica, muntoasa. Un peisaj framintat, cu o vegetatie abundenta, sosele care se chinuie cu greu sa-si faca loc prin peisaj, si autobuze care se chinuie si ele pe sosele. Ici-colo sate dintr-un alt timp, cu colibe acoperite cu paie, cocotate pe stilpi de lemn. Cea mai spectaculoasa zona de pina acum. Doar cutiile de Cola de pe tarabe si antenele de satelit din fata colibelor arata ca globalizarea nu e departe.

Luang Namtha. E baza de plecare pentru ture de trekking si pentru vizitarea triburilor locale. Mult mai autentic decit kitsch-ul din Thailanda. Am facut si eu o tura pe bicicleta a unor sate din jur, si m-a ucis caldura.



In autobuzul de Luang Prabang am intrat in vorba cu un cuplu de francezi, care-si incepusera calatoria cu citeva luni in urma in Asia Centrala, de unde trecusera in China, si apoi in Laos. Asia Centrala? Tadjikistan? Hmmmm :-)
Luang Prabang.
Este unul din principalele obiective turistice ale Laosului. Inclus in patrimoniul mondial pentru arhitectura coloniala franceza, e plin si el de temple, iar muntii care-l inconjoara si Mekong-ul il fac si mai spectaculos. Dar ceea ce ramine (ma repet cumva?) este senzatia de relaxare.












Phonsavan. Turistul vine aici ca sa viziteze borcanele de pe cimpuri (asa s-o fi traducind "plains of jars"?). Plus amintirile concrete ale razboiului: un tanc aici, pe cimp, o grenada acolo, la receptie. Sigur, pentru turist e ceva exotic, dar pentru Laos munitia neexplodata e o reala problema, o buna parte din teren fiind inca inutilizabil.
Eu am ajuns aici mai mult pentru ca se potrivea ca o escala in drumul meu spre Vietnam, dar n-a fost o idee rea, pentru ca, dupa mai mult de doua saptamini de caldura, aici am dat, in sfirsit, de racoare.




Laos - relaxare si oameni prietenosi. Miine plec in Vietnam.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu