Thailanda e puterea economica a regiunii. Autostrazi si sosele adevarate, pe sosele masini adevarate, si, in general, senzatia unui nivel de trai cel putin decent.
Iei barcuta, treci Mekong-ul, si tot dinamismul thailandez dispare. Laosul este cu ani buni in urma, si te intimpina cu o placuta si reconfortanta atmosfera de relaxare. Poate si d-asta mi-e asa de lene sa scriu :-)
Plus ca aici masinile circula pe partea care trebuie a drumului, nu ca in Thailanda...

Luang Namtha. E baza de plecare pentru ture de trekking si pentru vizitarea triburilor locale. Mult mai autentic decit kitsch-ul din Thailanda. Am facut si eu o tura pe bicicleta a unor sate din jur, si m-a ucis caldura.


In autobuzul de Luang Prabang am intrat in vorba cu un cuplu de francezi, care-si incepusera calatoria cu citeva luni in urma in Asia Centrala, de unde trecusera in China, si apoi in Laos. Asia Centrala? Tadjikistan? Hmmmm :-)
Luang Prabang.
Este unul din principalele obiective turistice ale Laosului. Inclus in patrimoniul mondial pentru arhitectura coloniala franceza, e plin si el de temple, iar muntii care-l inconjoara si Mekong-ul il fac si mai spectaculos. Dar ceea ce ramine (ma repet cumva?) este senzatia de relaxare.












Phonsavan. Turistul vine aici ca sa viziteze borcanele de pe cimpuri (asa s-o fi traducind "plains of jars"?). Plus amintirile concrete ale razboiului: un tanc aici, pe cimp, o grenada acolo, la receptie. Sigur, pentru turist e ceva exotic, dar pentru Laos munitia neexplodata e o reala problema, o buna parte din teren fiind inca inutilizabil.
Eu am ajuns aici mai mult pentru ca se potrivea ca o escala in drumul meu spre Vietnam, dar n-a fost o idee rea, pentru ca, dupa mai mult de doua saptamini de caldura, aici am dat, in sfirsit, de racoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu