Lvov

Din avion, la aterizare, clădirea aeroportului n-arata rău de loc. E clar, nu despre clădirea asta vorbea Lonely Planet ca despre un aeroport sătesc. E noua clădire, construită pentru campionatul european de fotbal din vară. Numai că autobuzul ne ia de la avion, ocoleşte clădirea pe un drum mocirlos, şi ajunge tot la cea veche. Clădirea nouă e încă în construcţie... Am ajuns prea devreme :-)

Cu toate că Lvov-ul era de mult pe lista mea de damblale, aveam destule reţineri în a călători în Ucraina, unde ştiam că lumea nu prea are treabă cu engleza, iar alternativa datului din mîini implica un minim de disponibilitate şi bunăvoinţă din partea partenerului de discuţie, de care nu eram foarte sigur.

După controlul paşaportului şi scanarea bagajelor, unde nu a fost nicio problemă în a conversa în engleză, a urmat negocierea cu taximetristul. Mai cu dat din mîini, mai cu arătat preţul pe degete, am ajuns la înţelegere, şi după 20 de minute eram la hotel. Unde se vorbea engleza.

Şi ca să n-o mai lungesc, pînă acum n-am avut nicio problemă în a mă înţelege cu localnicii. E drept, eşti destul de des întîmpinat cu o moacă excesiv de serioasă, să nu zic acră, specifică se pare spaţiului ex-sovietic, tare departe de zîmbetul profesionist afişat pe meleaguri mai occidentale, dar întotdeauna a existat bunăvoinţă.

Şi-acum să ne-ntoarcem la Lvov. E superb!

Vezi următorul post: Cernăuţi