marți, 22 septembrie 2009

Cambodgia

Din Delta Mekong-ului, de la Chau Doc, se ajunge in Phnom Penh cu salupa. Viza cambodgiana e 20 USD, dar tu platesti 23USD, pentru ca si ofiterii aia de la imigrare sint oameni. Oricum, e cea mai ieftina viza de pina acum.

Phnom Penh.
Droaia de SUV-uri de neam prost parcate de-a-mboulea pe trotuare iti amintesc de unele mari metropole europene. Nu dam nume. Frustrant pentru mine, pentru ca pur si simplu n-ai pe unde sa mergi pe jos.
Toate preturile sint in dolari. La hotel, la supermarket, la autobuze, la tuk-tuk, la muzee. Bancomatele dau si ele tot dolari. Rielul, moneda nationala, e folosita doar pe post de maruntis.
Ceva palate si temple, dar si amintirea ororilor Khmerilor Rosii.

Angkor.
E, de fapt, damblaua in jurul careia mi-am construit toata aceasta tura in Asia de sud-est.
O puzderie de temple raspindite pe o suprafata enorma, pe care le vizitezi cu tuk-tuk-ul. Eu m-am multumit cu o vizita de o singura zi, dar ai ce vizita si o saptamina intreaga.
Cu salupa de la Siem Reap la Battambang.
Cea mai frumoasa excursie de pina acum. Pe canalele inguste, printre sate de pescari, unde salupa opreste la prispa omului pentru a-l debarca.

Viata la tara.
In Battambang am aranjat cu un ghid localnic de-o tura cu motocicleta prin satele din jur, pe drumuri de tara, printre colibele localnicilor si orezarii.
Surpriza a fost invitatia ghidului de a merge la el acasa pentru masa de prinz. A fost, de fapt, pentru prima data de la inceputul excursiei cind am putut simti viata pe care o duc localnicii.
Acum m-am intors in Bangkok, inapoi in secolul XXI.
Dupa multa alergatura si cu destul de multi bani, am aranjat cu viza de Myanmar, cu extinderea vizei thailandeze, cu permisul de re-entry, cu biletul de avion pentru Myanmar.
Multumiri lui Robi pentru mina de ajutor la schimbarea datei de intoarcere in tara, acum e 18.10.
Miine zbor in Myanmar.

vineri, 18 septembrie 2009

Vietnam. Vreme bună

Vreme buna e un fel de-a zice. E, totusi, sezonul ploios, deci mai trage din cind in cind cite o rapaiala, e cald, e umed, dar destul de des e soare.

Saigon. Pardon, Ho Chi Minh City...
In project-planul meu scrie "Saigon - chaos". Nu e asa. E un oras dinamic, dar nu dezorganizat. Motociclistii chiar respecta culorile semaforului. Transport in comun cu autobuze cu aer conditionat, si cu taxatoare imbracate in uniforma si cu fundita la git. Cartiere rezidentiale cu apartamente cu 300.000 USD sau vile cu 800.000 USD. Seara lectii de dans modern in parcuri. Ceva lozinci comuniste si, in rest, reclame capitaliste cit cuprinde.

Obiective turistice nu prea sint. Ceva pagode, mai ales in cartierul chinezesc. Spectacole de teatru de papusi pe apa (ceva specific vietnamez), palatul reunificarii (fostul palat prezidential al Vietnamului de Sud), si War Remnants Museum, care ar necesita o discutie aparte. Remarc doar sectiunea cu fotografii facute de 132 de fotografi de razboi, ucisi in timpul razboiului.

Placerea ramine insa privitul la forfota din jur. Gospodina care vine la piata cu motoreta, cumpara gaina (vie), ridica saua motoretei si o pune (gaina vie) in compartimentul de dedesubt, mai cumpara ceva zarzavat, pe care-l pune in acelasi compartiment, si pleaca acasa. Privelistea masinilor intr-o intersectie inundata de motociclete, miscindu-se precum elefantul in magazinul cu portelanuri. Si, in mijlocul drumului, cite un slap ici-colo, pierdut din goana motocicletei.

Apropo, cred ca am inceput sa inteleg ceva din regulile de circulatie.
Unu. The size really does matter. Adica: cel mai mare are prioritate. Motocicletele care vin pe un drum principal vor da prioritate unui autobuz care iese dintr-un drum secundar.
Doi. Motociclistul e obligat sa evite tot ce-i iese-n cale. Autobuzul de la punctul unu, o alta motocicleta care-i vine din fata pe sensul lui de mers, pentru ca are omu' o treaba acolo, sau un turist care casca gura la peisaj, de exemplu subsemnatul.
Acu', fara gluma, traficul se bazeaza foarte mult pe cooperare, si cred ca altfel nici nu s-ar putea.

Pentru Honorius. Nu, sopirlele alea nu erau la raionul de muraturi, ci intr-un magazin de leacuri traditionale. La tarabele pentru turisti se vind niste sticlute, mai mari sau mai mici, in care plutesc in zeama cobre si scorpioni. Pe eticheta scrie, intr-o engleza aproximativa, ca sint bune la reumatism (sa incerc?), lumbago, ejaculare precoce si altele. Au uitat tinerete fara batrinete si viata fara de moarte. Doreste cineva?

Delta Mekong-ului.
Nu seamana de nici un fel cu Delta noastra. E foarte populata, sint localitati peste tot, e impinzita de drumuri. E principala zona de productie agricola (a se citi orez) a Vietnamului. Am vizitat-o intr-o tura de doua zile, ba cu barca, ba cu barcuta, ba cu autobuzul.




Acum sint in Cambodgia, detalii in postul viitor. Ce sa mai zic de Vietnam... Dupa La Paz si Lhasa, am auzit "Dragostea din tei" si in Sapa.
Cafeaua e foarte buna in Vietnam. Pentru cine nu stie, Vietnamul e al doilea producator mondial de cafea, dupa Brazilia. Eu nu stiam.
Si da, Bernard are dreptate, vietnamezii sint o natie cu personalitate. De n-ar fuma in autobuze...

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Vietnam de la nord la sud

Halong Bay.
Croaziera nu este neaparat modul meu preferat de a calatori, dar sa stai pe puntea vaporasului si sa bei o bere, privind cum se lasa inserarea peste peisaj, parca nu este chiar asa de rau... Ouch, am uitat, unii dintre voi sinteti la munca. Scuze :-P




Idei de concediu. Pentru cei care mai au zile de concediu...
In croaziera asta la Halong Bay am intilnit niste letoni care erau intr-un soi de expeditie cu camioane de la Riga la Melbourne. Trecusera prin Rusia, Asia Centrala, Tibet, China, si acum se impotmolisera la granita cu Vietnamul, care cica nu avea legislatie care sa le permita sa intre cu camioanele lor. Nu erau la prima expeditie de soiul asta, in urma cu doi ani traversasera Africa din Maroc pina in Capetown, trecind inclusiv prin Congo. Detalii la http://www.interexpedition.lv/. E in letona, dar ideile vin si-asa.

Am facut schimb de experienta cu medicul expeditiei privind medicatia antimalarie. Cica doxiciclina de o iau eu nu e buna, pentru ca nu poti bea alcool. Medicul mi-a explicat ca ei luau Malarone, care era conceput special pentru travelers. Deci dupa Malarone puteai bea alcool.

Vietnam de la nord la sud. Pe ploaie...
Niciunul dintre obiective nu era pe lista mea de damblale, dar daca tot imi erau in drum...

Tam Coc. E un soi de Halong Bay, dar vizitat nu cu vaporasul pe mare, ci cu barcuta pe riu. Constat ca pe masura ce merg spre sud, frecatul turistului la cap e in crestere.



Hue. Fosta capitala imperiala, cu palate, pagode si morminte inscrise in patrimoniul mondial UNESCO. Nu din calea-afara de spectaculoase, citadela chiar in stare de dezintegrare.
Ploua din ce in ce mai hotarit.








Hoi An. Centrul istoric al Hoi An-ului este si el inclus in patrimoniul mondial. Fara a fi restaurat cu dichis, precum centre istorice de prin Europa, sau poate tocmai de aceea, are farmec.
Plus gastronomia locala: cao lau, sau supa de wonton.
La minusuri: presiunea asupra turistului trece de bunul simt, si ploua de rupe.

Da Lat. Situat la 1400m altitudine (ce bine ca am polartecul la mine), e loc de aranjat ture cu motociclisti locali (care se auto-denumesc easy-riders) in muntii din jur. Asta daca n-ar ploua.
Am revenit la gastronomia clasica. Azi, de exemplu, am mincat pui cu mango. Si cu orez, evident.

Mine plec la Saigon.