Cernăuţi

De la Lvov la Cernăuţi am călătorit cu trenul. La fel ca şi în Rusia, şi aici se călătoreşte, chiar şi în timpul zilei, tot numai cu vagoane de dormit. Lumea vine pregătită cu treninguri şi papuci de casă, se face comodă, şi trage o moţăială pînă la destinaţie.

Cernăuţiul a fost şi el o surpriză pentru mine. Arhitectura centrului, moştenire de la Imperiul austro-ungar, cît şi studenţimea locală (aproape 10% din populaţia oraşului) îl fac un oraş foarte plăcut. Îmi pare rău că nu i-am alocat mai mult timp.

Fostul Palat al Mitropoliei Ortodoxe din Cernăuţi (în prezent Universitatea din Cernăuţi). Am avut noroc să mă lipesc de un grup de turişti ucraineni, cărora ghid le era domnul Nicolae Costaş, şi aşa am avut parte de o lecţie personală despre istoria Bucovinei şi a românilor de aici.

Sala unde a fost votată unirea Bucovinei cu România, în 1918

Statuia lui Mihai Eminescu


Cetatea Hotin

Plecarea de la hotel:
"Good morning!"
"Îhî" (acră)
"Thank you!"
"Îhî" (tot acră)
"Good bye!"
"Îhî" (neschimbată).

Deşi s-ar presupune că situaţia a fost acră, în realitate domnişoara chiar că m-a ajutat ori de cîte ori am avut nevoie.

A urmat un taxi pînă la graniţa, pe care am trecut-o pe jos, fără niciun fel de probleme, două autostopuri pînă la Suceava, şi-apoi trenul pînă la Braşov.

Lvov

Din avion, la aterizare, clădirea aeroportului n-arata rău de loc. E clar, nu despre clădirea asta vorbea Lonely Planet ca despre un aeroport sătesc. E noua clădire, construită pentru campionatul european de fotbal din vară. Numai că autobuzul ne ia de la avion, ocoleşte clădirea pe un drum mocirlos, şi ajunge tot la cea veche. Clădirea nouă e încă în construcţie... Am ajuns prea devreme :-)

Cu toate că Lvov-ul era de mult pe lista mea de damblale, aveam destule reţineri în a călători în Ucraina, unde ştiam că lumea nu prea are treabă cu engleza, iar alternativa datului din mîini implica un minim de disponibilitate şi bunăvoinţă din partea partenerului de discuţie, de care nu eram foarte sigur.

După controlul paşaportului şi scanarea bagajelor, unde nu a fost nicio problemă în a conversa în engleză, a urmat negocierea cu taximetristul. Mai cu dat din mîini, mai cu arătat preţul pe degete, am ajuns la înţelegere, şi după 20 de minute eram la hotel. Unde se vorbea engleza.

Şi ca să n-o mai lungesc, pînă acum n-am avut nicio problemă în a mă înţelege cu localnicii. E drept, eşti destul de des întîmpinat cu o moacă excesiv de serioasă, să nu zic acră, specifică se pare spaţiului ex-sovietic, tare departe de zîmbetul profesionist afişat pe meleaguri mai occidentale, dar întotdeauna a existat bunăvoinţă.

Şi-acum să ne-ntoarcem la Lvov. E superb!

Vezi următorul post: Cernăuţi

Mănăstirea Pochayiv

Tură de-o zi de la Lvov.
În realitate, mănăstirea e chiar mai impresionantă decît în poze.







Vezi următorul post: Lvov

Varşovia

De la Vilnius la Lvov drumul ar trece prin Belarus. Cum însă pentru Belarus ai nevoie de viză, am ocolit prin Varşovia, care nu era în planul iniţial.
Şi a meritat. Nu atît centrul istoric, un centru istoric vechi de doar cîteva zeci de ani (a fost distrus în război, şi reconstruit după), ci oraşul în sine, şi oamenii săi.

Dacă ziceam de Vilnius că ar fi provincial, faţă de Varşovia şi Stockholm-ul ar părea provincial.

Vezi următorul post: Mănăstirea Pochayiv

Vilnius

Sînt diferite. Pînă acum consideram cele trei republici baltice aşa, la grămadă, dar ele sînt diferite. Cel puţin capitalele sau, mă rog, centrele lor istorice... Atît cît am vizitat eu din ele...
Cea mai dinamică şi cosmopolită e Riga. Centrul istoric al Tallinn-ului aduce cumva cu Sighişoara, iar centrul istoric al Vilnius-ului seamană cu cel al Braşovului, la o scară mai mare.

Plus că, în comparaţie cu Riga, Vilnius-ul are un aer tare, tare provincial.

Repede se obişnuieşte omul cu binele. În autocarul de la Vilnius la Varşovia n-am mai avut wifi. Am avut, în schimb, două filme ruseşti. Nu, nu Tarkovsky :-P

Vezi următorul post: Varşovia

Riga. Alberta iela

Nu era în plan. Don'şoara de la recepţie mi-a schimbat însă planurile... Asta se numeşte evolutionary planning, nu? Mulţumesc :-)

Vezi următorul post: Vilnius

Riga. Old Town

Veselă cacofonie de stiluri, zice Lonely Planet.

Vezi următorul post: Riga. Alberta iela